Acasă

Suntem oameni, suntem ființe vii, iar existența noastră depinde de câteva resurse vitale precum aerul, apa, solul și pădurile, resurse care se gasesc din abundență pe Terra, dar care sunt, în prezent, agresate, degradate sau distruse de activitățile umane.

Pădurile au, poate, cea mai mare importanță pentru că sunt producătoare nete de sol și de oxigen, favorizează și influențează precipitațiile și acumularea de apă în sol, de asemenea constituie habitat pentru o mulțime de specii de plante, animale, insecte, fungi și alte vietăți. Cu toate acestea, pădurile sunt tăiate sistematic pentru a fi valorificat lemnul, pentru a crea terenuri agricole sau pentru exploatări industriale. Volumul pădurilor de pe Terra se micșorează pe zi ce trece. În același timp, aerul și apa sunt poluate, ploile devin acide, acviferele sunt epuizate într-un ritm rapid, iar solul este supus compactătarii, eroziunii și agresiunilor de tot felul.

A degrada sau distruge aceste resurse vitale pentru a satisface nevoile umane în continuă creștere, este ca și cum ți-ai da foc la casă pentru a te încălzi. Este nevoie de o schimbare de paradigmă, este nevoie să găsim urgent soluții pentru a inversa procesul, pentru a răspunde nevoilor fără a mai distruge mediul înconjurător ci, dimpotrivă, de a ajuta la regenerarea acestuia.

Permacultura oferă cadrul necesar pentru identificarea, proiectarea, implementarea și întreținerea unor astfel de solutii regenerative și productive în același timp. Permacultura este un sistem de proiectare conștientă și integratoare a așezărilor umane sustenabile și a ecosistemelor agricole productive, astfel încât acestea să producă cele necesare oamenilor, dar în același timp să contribuie la regenearea mediului.

Începând din 2008-2009, tot mai mulți români au devenit interesați de permacultură, mulți au urmat cursuri de introducere în permacultură sau chiar cursuri Certificate de Design de Permacultură (PDC). Au apărut numeroase inițiative, ferme, gospodării și chiar comunități organizate după principiile permaculturii. Există deja mai multe organizații și proiecte în derulare și ne așteptăm să apară tot mai multe, pe măsură ce permacultura devine tot mai cunoscută și recunoscută în țara noastră.

În acest context, a apărut și nevoia de a conecta aceste inițiative, proiecte, comunități, organizații, oameni, gospodării, ferme, activități, etc. A apărut nevoia de a crea un cadru prin care toate aceste entități să poată crea conexiuni și interacțiuni benefice cât mai ușor, astfel încât creeze un efect sinergic de care să beneficieze toată lumea și care să dea credibilitate și notorietate acestor inițiative, facilitând astfel răspândirea mai rapidă a informațiilor corecte și concrete despre permacultură în rândul populației.

În același timp a apărut și nevoia de a efectua cercetări și de a adapta teoria și practica permaculturii la realitățile obiective, climatice, sociale, economice și de mediu specifice României. Rezultatele unor astfel de cercetari urmând a se concretiza într-o adaptare și o standardizare a cursurilor de permacultură la realitățile românești.

Pornind de la observațiile de mai sus, un grup de oameni cu inițiativă a decis să răspundă acestor nevoi prin înființarea unei orcanizații non profit, Asociația Institutul de Cercetare în Permacultură din România sau, pe scurt, ICPR.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *